EZECHIEL (34)

Letôr: Renata Totis

Il bon pastôr

341Mi rivà la peraule dal Signôr: 2“Fi dal om, profete cuintri dai pastôrs di Israel; profete e dîsiur: Pastôrs, il Signôr, gno Diu, al dîs cussì: Puars mai lôr i pastôrs di Israel, che si son palesâts pastôrs di sè! I pastôrs no passonino lis pioris? 3Vualtris invezit si passês cul lat, si vistîs cu la lane e la piore grasse le copais. Vualtris no passonais gran lis pioris! 4No ur vês tornât a dâ fuarce a di chês flapis, no vês vuaridis chês maladis, no vês fassadis chês che si jerin dissipadis e no vês clamadis dongje chês che si jerin slontanadis, no vês cirudis chês pierdudis; lis vês tignudis sot cu la prepotence e cu la malegracie. 5E cussì si son dispierdudis parcè che ur mancjave il pastôr e a son deventadis il past di ducj i nemâi de campagne. Lis mês pioris si son dispierdudis 6e a torseonin par dutis lis monts e pai çucs alts; lis mês pioris si son dispierdudis sun dute la face de tiere e no ’nd jere nissun ch’al domandàs di lôr, ch’al les a cirilîs. 7Pa la cuâl, pastôrs, scoltait la peraule dal Signôr. 8Pe mê vite – sentence dal Signôr, gno Diu – lis mês pioris a son deventadis rafât, a son stadis dadis in past, lis mês pioris, a dutis lis bestiis de campagne parcè che ur mancjave il pastôr. I miei pastôrs no son lâts a cirî lis mês pioris; i pastôrs a àn passonât sè ma lis mês pioris no lis àn passonadis. 9Pa la cuâl, pastôrs, scoltait la peraule dal Signôr: 10Il Signôr, gno Diu, al dîs cussì: Ve chi ch’o soi cuintri dai pastôrs! Ur domandarai cont des mês pioris e no ju lassarai plui passonâ lis pioris. Chei pastôrs li no lis passonaran plui e o fasarai scomparî lis mês pioris de lôr bocje, par no che lis mangjin plui. 11Propit! Il Signôr, gno Diu, al dîs cussì: Ve, o larai jo a cirî lis mês pioris e lis contarai une par une. 12Come che il pastôr al conte lis pioris une par une, cuant che al è framieç des sôs pioris che si son dispierdudis, cussì o contarai lis mês pioris une par une e lis menarai a salvament di ogni lûc là che si jerin sparniçadis tai dîs di fumate e di scûr. 13Lis gjavarai fûr dai popui, lis tirarai dongje di dutis lis tieris, lis menarai te lôr tiere, lis fasarai passonâ su pes monts di Israel, tes concjis e in ducj i lûcs de tiere là ch’e je a stâ int. 14Lis passonarai tai passons plui biei, a varan il lôr sierai su lis monts altis di Israel, a staran li, tun bon sierai, e a passonaran i passons plui gras su pes monts di Israel. 15O sarai jo a menâ a passon lis mês pioris e a regonâlis – sentence dal Signôr, gno Diu –. 16Chê che si je pierdude o larai a cirîle, chê che si je slontanade le fasarai tornâ dongje, chê che si je dissipade le fassarai, chê inmalade le fasarai dâ di ca; e o vuardarai chê grasse e tombolade. Lis passonarai come cu va.

17Sul vuestri cont, pioris mês, il Signôr, gno Diu, al dîs cussì: Viodêt! O judicarai fra une e chê altre, fra rocs e becs. 18Us semeial pôc passonâ tun bon passon e po balinâ cui pîts ce ch’al reste dal vuestri passon, bevi aghe clare e ce ch’al reste inturgulâlu cu lis talpis? 19Lis mês pioris, cussì, a àn di passonâ ce ch’a àn balinât lis vuestris talpis e bevi ce che i vuestris pîts a àn inturgulât. 20Pa la cuâl il Signôr, gno Diu, al dîs cussì sul lôr cont: Viodêt! O judicarai fra piore grasse e piore sclagne. 21Za ch’o dais pocadis cul flanc e cu la schene e cu lis cuarnadis o ferîs dutis chês debulis fint a dispierdilis pe strade, 22o salvarai jo lis mês pioris; no saran plui un rafât e o judicarai fra une piore e chê altre.

23O fasarai saltâ fûr par lôr un pastôr che lis passonarà: il gno servidôr David. Lui sì che lis passonarà; al sarà lui il lôr pastôr! 24E jo, il Signôr, o sarai il lôr Diu e il gno servidôr David il princip framieç di lôr; jo, il Signôr, o ài fevelât. 25O fasarai cun lôr un pat di pâs e o fasarai sparî de tiere lis bestiis di dam. A vivaran siguris parfin tal desert; a podaran durmî ancje tai boscs.

26Ur darai a lôr e a dut il gno çuc, dulintor, la benedizion e o fasarai vignî jù lis plois tal moment just; a saran plois benedidis. 27I arbui de campagne a fasaran lis lôr pomis, la tiere e darà i siei prodots; a vivaran siguris te lôr tiere e a ricognossaran che jo o soi il Signôr cuant che o crevarai lis macis dal lôr jôf e lis fasarai scjampâ des sgrifis di chei che lis paronin cun prepotence. 28No saran plui un rafât dai forescj, no lis mangjaran plui lis bestiis de tiere. A vivaran siguris te tiere cence che nissun no lis spaventi plui.

29O fasarai vignî fûr par lôr une plantigjon innomedade, no saran plui consumâts de fan inte tiere; no puartaran plui la vergogne dai forescj. 30A ricognossaran che jo o soi il Signôr, il lôr Diu, dongje di lôr, e lôr a saran il gno popul, la cjase di Israel, sentence dal Signôr, gno Diu.

31Vualtris o sês lis mês pioris; o sês lis pioris dal gno passon e jo o soi il Signôr, il vuestri Diu”. Sentence dal Signôr, gno Diu.