1 MACABEUS (2:1-28)

Letôr: Anna Maria De Monte

Matatie e i siei fîs

21In chei dîs Matatie fi di Zuan, fi di Simon, predi de çocje di Joarib, al partì di Gjerusalem e al lè a stabilîsi a Modin. 2Al veve cinc fîs: Zuan, che i disevin ancje Gadi, 3Simeon, che i disevin Tassi, 4Gjude, che i disevin Macabeu, 5Eleazar, che i disevin Auaran, Gjonate, che i disevin Afus. 6Viodint lis inicuitâts che si fasevin in Gjude e in Gjerusalem, 7al disè: “Puar mai me! Parcè mo soio nassût par viodi la disperazion dal gno popul e la ruvine de citât sante e àio di restâ sentât culì biel ch’e je tes mans dai nemîs e il santuari tes sgrifis dai forescj?

8Il so templi al è deventât tant che un om ch’al fâs riviel,

9i ornaments de sô glorie ju àn puartâts vie tant che robe rafade,

i siei fruts a son stâts sgosâts tes placis

e i siei fantaçuts de spade dal nemì.

10Cuâl popul no àial invadût il so ream

e no àial metudis lis mans su la sô robe?

11I àn sbregât vie ogni ornament,

di parone e je deventade sierve.

12Ve, lis nestris robis santis,

la nestre bielece, la nestre glorie

lis àn fiscadis,

lis àn profanadis i forescj.

13Parcè vivi ancjemò?”

14Matatie e i siei fîs si sbregarin i vistîts, si vistirin di sac e a faserin un grant corot.

La faliscje de rivolte

15Te citât di Modin a rivarin i mes dal re, cu l’incariche di obleâ ducj a bandonâ la lôr religjon e a fâur sacrificis ai dius.

16Une vore di israelits si butarin cun lôr; Matatie e i siei fîs si ritirarin in bande. 17I mes dal re i fevelarin a Matatie e i diserin: “Tu tu sês un om ch’al à autoritât, tu sês stimât e puartât in cheste citât e tu âs de tô bande fîs e fradis. 18Dài, anìn indenant tu par prin e fâs come ch’al comande il re, come ch’a àn fat ducj i popui e i umign di Gjude e chei restâts a Gjerusalem; cussì tu e i tiei fîs o passarês tal numar dai amîs dal re e tu e i tiei fis o varês premis in aur e in arint e regâi tancj che ant volês”. 19Ma Matatie ur rispuindè afuart: “Ancje se ducj i popui dal so ream a scoltaran il re e ognidun si slontanarà de religjon dai siei vons e a fasaran ducj come ch’al ordene, 20jo, i miei fîs e i miei fradis o larìn indenant tal pat dai nestris vons. 21Diu nus vuardi dal bandonâ la leç e lis usancis! 22No scoltarìn gran i ordins dal re par tradî la nestre religjon a drete o a çampe”. 23Finît di fevelâ, si svicinà, presince di ducj, un gjudeu par fâ un sacrifici sul altâr di Modin come ch’al veve ordenât il re. 24Viodint une robe di chê sorte, Matatie si impià di passion; al sintì un sgrisul par dute la vite e lu gafà une rabie di chês justis. Al petà une corse e lu fasè fûr sul altâr; 25al copà ancje il mes dal re, che ju obleave a fâ sacrificis, e al sdrumà l’altâr. 26Lui al faseve chest pe grande passion ch’al veve pe leç, come ch’al veve fat Pincas cun Zambri fi di Salom. 27La vôs di Matatie e rimbombà pe citât: “Chel ch’al à passion pe leç e ch’al vûl difindi il pat, ch’al vegni daûrmi!”. 28Al scjampà cui siei fîs su pes monts, bandonant in citât dut ce ch’a vevin.